Nu se sfintesc cei fara de pacate, ci cei ce au fost in stare sa‑si vada greselile. Sa si le atinga fara a le fi teama ca se vor pata si li se va sifona imaginea. Cel ce si‑a vazut pacatele, ne spune Sfantul Isaac Sirul, e deasupra celui ce inviaza mortii.
Iar cararea spre un nou inceput presupune regasirea copilului din noi, pe care l‑am redus la tacere, socotindu‑l de prisos. Caci copilasul inca e acolo si ne asteapta. Inca n‑a incetat sa zambeasca si sa se joace. Sa se bucure de existenta. Caci viata nu are un sens, ci ea insasi e sensul. Este dar al lui Dumnezeu, descoperire a deplinatatii in persoana lui Hristos, Care ne asteapta s‑o traim, nu sa ne ascundem de ea.
Asadar, traiesc cum pot si cat pot, inaltand doxologie si multumire. Inteleg foarte limpede ca nu pot sa am sau sa fac totul. Traiesc cu ceea ce, fie gresit, fie bine, fac, cu lipsurile si golurile din care imi este alcatuita viata, impacandu‑ma cu realitatea vietii si apropiindu‑ma tot mai mult de Dumnezeu. - Pr. Haralambos Papadopoulos
Traducere din limba greaca de Gabriel Mandrila.
