Inițial teză de doctorat, studiul elaborat de Viorica Bold este consacrat Realismului magic, subintitulat modest „o incursiune teoretică”, ce depășește fără îndoială obișnuitul comparatism literar asimilabil, aici, un puzzle cultural/istoric și intercontinental, totul fiind gestionat de intruziunea urmărilor războaielor din ultimele secole, în coabitare cu influențele sociale și politice ale postcolonialismului. Astfel, beletristica și teoriile analizate se constituie într‑un reper ilustrativ prin: Bontempelli, Günter Grass, Salman Rushdie, Jorge Luis Borges, Walter Mignolo sau Ștefan Bănulescu, autoarea sprijinindu‑se mai ales pe demonstrarea faptului că „realismul magic este un curent de tip global” cu mai multe caracteristici generale, precum heterotopia (straturi suprapuse care, deși există în același cadru, nu se intersectează niciodată), trecerea bruscă de la real în fantastic și înapoi, hibridizarea timpului la care se adaugă metamorfozările elementelor și ale personajelor de la o stare la alta „în funcție de trecerea din real în fantastic și invers”. (MIRCEA MUTHU) Dreptul la imaginar este furat de către globalizare, emigrație sau dictatură. El se reevidențiază și, neputând să‑și recâștige drepturile din epistema veche, se reorganizează în spații suprapuse cu scopul de a nu pierde multiplele identități ale artiștilor. Acest fenomen face ca povestea realismului magic să fie una fascinantă, prin aducerea într‑o altă ordine a fantasticului în real, reconstituind poate și modalitățile estetice cu care se operează. Ficțiunea a murit, să ne bucurăm, așadar, de magic! (VIORICA BOLD)
