Solenoid

Autor: Mircea Cartarescu
Dimensiune: 110x180
Număr pagini: 864
Editura: Humanitas
Anul publicării: 2023

Solenoid

Mircea Cartarescu

Grabestete! doar 11 produse in stock.

59,27 lei

Include TVA

In stoc

Descriere

Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar ﬁ putut-o ﬁxa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş ﬁ putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor.

Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în ﬁecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insigniﬁante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată ﬁ relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ﬁcţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, ﬁindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele.“„Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele.

În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar ﬁ putut-o ﬁxa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş ﬁ putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în ﬁecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe.

Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insigniﬁante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată ﬁ relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ﬁcţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, ﬁindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele. -- Mircea Cărtărescu