Locul pe care il ocupa teoria comunicarii in cadrul stiintelor umaniste si exacte de azi sau, dintr-o perspectiva mai larga, in lumea contemporana, indica o ascensiune certa, o depasire a statutului de anexa. Autenticitatea studiilor moderne facute despre comunicare, fata de predecesorii sai imediati (sociologie, psihologie, antropologie, politologie sau istoria culturii) are radacinile in trecut, insa nu intrunul foarte indepartat, deoarece existenta acestei discipline, cu propriul ei domeniu si cu metodologia ei specifica recunoscute ca atare, este relativ recenta. Comunicarea reprezinta un proces complex, care influențeaza majoritatea activitaților, atitudinilor și comportamentelor. Cu ajutorul ei, putem relaționa, putem desfașura intr-un mod eficient activitațile de lucru, ii putem cunoaște pe ceilalți, dar și pe noi inșine. Cu ajutorul procesului de comunicare, societatea in ansamblu, firmele și organizațiile reușesc sa evite situațiile de criza și sa mențina un echilibru dinamic.
